Telefonul mobil este
un tip de comunicatie prin radar. Se numeste 'celular' pentru ca
sistemul foloseste mai multe statii de baza, ce impart aria pe care se
furnizeaza serviciul in celule multiple. Convorbirile pe celular sunt
transferate de la o baza la alta, de la o celula la alta, dupa cum
utilizatorul se misca. Conceptul de baza al telefoanelor celulare a
aparut in 1947, cand cercetatorii incercau sa gaseasca o solutie pentru
introducerea telefoanelor mobile in masini. Atunci au descoperit metoda
impartirii ariilor de furnizare a serviciilor in celule. Oricum, la acea
vreme nu exista tehnologia pentru a produce asa ceva. Doctorul Martin
Cooper, director la Motorola, este considerat inventatorul primului
telefon mobil modern. Motorola a fost prima companie care a introdus
tehnologia portabila cu un design adecvat care permitea utilizarea
telefonului in afara unui automobil.
 |
DISECTIA TELEFONULUI
MOBIL:
Telefonul celular este compus din cateva elemente de baza: microfon, DSP,
CODEC, antena, memorie, cartela SIM si cititorul acesteia, ecran LCD,
tastatura, baterie, conector, carcasa.
MICROFONUL
- reprezinta una dintre componentele de baza ale telefonului mobil. El
se ocupa de transmisia de semnal vocal, care trebuie captat pentru a fi
convertit in format digital. De cealalta parte, semnalul primit de
telefonul cu care te afli in comunicatie, semnal convertit din format
digital in analogic, este primit prin intermediul unui difuzor
(speaker).
DSP (Digital Signal Processor)
- este procesorul de semnal digital, care
coordoneaza semnalele accesibile telefonului, fie ele vocale, de date,
fax ... El detecteaza si proceseaza semnalele, amplifica semnalul primit
de la microfon si face conversia din analog in digital. Comprimarea
semnalului se face cu ajutorul unui cip CODEC (Compresor/DECompresor),
un element al telefonului mobil ce foloseste algoritmi de compresie.
CODEC-ul transmite informatia comprimata catre modulul radio (RF Unit),
un element ce functioneaza pe principiul "primeste si retransmite".
Semnalul e transmis de modulul RF prin antena catre statia de baza si
apoi catre destinatie. Semnalul primit urmeaza drumul invers, din statia
de baza in antena, in modulul radio, in CODEC (unde este decomprimat).
ANTENA
-
este elementul prin care se transmite si se primeste semnalul radio.
Conceptia ei a evoluat in ultimul timp. Pe langa varianta clasica (ce
iese afara din telefon), care a ajuns sa aiba cele mai ciudate forme si
marimi (Ex. Ericsson R310s - aripa de rechin), exista si antene interne.
 |
MEMORIE
- La ora
actuala, marea majoritate a telefoanelor mobile dispune de o mare
cantitate de memorie interna, in care se pot stoca diverse date, precum
numere de telefon, propriul numar sau mesaje in format multimedia. Unele
telefoane permit copierea de date din memoria CARTELEI SIM in memoria
interna. Aceasta cartela SIM este procesata de un alt element al
telefonului, CITITORUL DE CARTELE SIM. Prin intemediul cartelei SIM iti
activezi telefonul in retea.
DISPLAY
- Toate datele privind reteaua, convorbirile, lista de adrese, se pot
citi pe ECRANUL LCD (Liquid Crystal Display).
TASTATURA
- cu ajutorul ei se acceseaza functiile
telefonului.
BATERIA
- Energia necesara functionarii este produsa de un ACUMULATOR, al carui
grad de incarcare se poate observa pe display. In prezent, unele
telefoane mobile poseda un modul de procesare al bateriei, care
detecteaza starea acesteia si are anumite functii; de exemplu, opreste
alimentarea de la baterie in momentul conectarii telefonului la un
calculator sau efectueaza o descarcare rapida atunci cand consideri ca
este necesar.
CONECTOARE
- De regula, la extremitatea inferioara a unui telefon mobil se afla un
CONECTOR pentru diferite dispozitive, cum ar fi incarcatorul pentru
baterie, un adaptor de fax, un car kit sau mai nou, la unele modele, o
camera video.
CARCASA
- este carapacea mobilului si adaposteste toate elementele de mai sus.
Ea are rol de protectie, dar si estetic.
|